Ce pierdem când nu ne mai plictisim?
De ce golul mental e o resursă, nu o problemă
Ana-Maria Doicaru
8/31/20262 min read
Despre creativitate se vorbește mult. Există un întreg proces creativ și nu puține sunt metodologiile și training-urile specializate pentru gândirea creativă.
Indiferent de metodă, instrument sau domeniu în care vrem să fim creativi, ideile vin atunci când te oprești și te gândești. Personal, îmi plac întrebările; de la cele mai serioase, precum "Ce pot face?", la cele mai jucăușe, "Dacă ideea mea ar fi un animal, ce animal ar fi?". Mi le adresez atunci când vreau să aflu ce îmi doresc. Ulterior, apar conexiunile, opțiunile, dar și constrângerile. Și poate că cel mai interesant aspect este că rareori ideea finală vine fix atunci. Ea apare ulterior, în momente în care poate nu mă gândesc la acel subiect, în care fac lucruri repetitive, precum spălatul pe dinți sau, pur și simplu, stau și aștept autobuzul.
Nu e doar o impresie personală, fenomenul este confirmat și de cercetare. Unul dintre cele mai citate experimente pe tema asta a fost realizat de Sandi Mann și Rebekah Cadman, publicat în Creativity Research Journal în 2014. Într-un prim experiment, participanții au fost puși să copieze numere de telefon dintr-un catalog timp de 15 minute, o sarcină plictisitoare, înainte de a li se cere să găsească utilizări alternative pentru niște cești. Grupul care trecuse prin exercițiul plictisitor a generat idei mai multe și mai originale decât grupul de control. Într-un al doilea experiment, o sarcină și mai pasivă (cititul aceleiași liste de numere) a produs un efect și mai puternic, sugerând că nu efortul contează, ci golul lăsat de el.
Autoarele explică efectul prin daydreaming, adică visarea cu ochii deschiși, pe care o propun drept mecanismul care leagă plictiseala de creativitate.
Explicația vine din neuroștiință: există o parte a creierului care devine activă exact atunci când nu facem nimic concret și ea pare să fie cea care generează ideile originale.
Golul pe care plictiseala îl creează este exact ceea ce reflexul de a scoate telefonul îl umple la loc. Fracțiunea de secundă în care am putea alege dacă să ținem golul sau nu este momentul-cheie în care putem alege conștient ce vrem să facem.
Unui creier căruia nu îi dăm ocazia să rătăcească fără o țintă nu are, practic, ocazia să genereze combinațiile neașteptate din care se nasc ideile noi. Dacă ne trebuie sau nu idei noi este o altă alegere pe care o putem face, însă într-o lume în care ceva nou apare la fiecare câteva minute, să fim creativi și autentici pare să devină o abilitate absolut necesară.
Cum poți face asta? Încearcă să lași câteva goluri neumplute, în mod deliberat:
Un drum pe jos fără căști.
La coadă, la magazin, fără telefon în mână.
Cinci minute reale de "nimic" între două ședințe, în loc de scroll.
O sarcină mecanică (spălat vase, călcat, mers) fără podcast în fundal, măcar din când în când.
Ideea nu vine neapărat în acele momente, deseori vine puțin după, când mintea a avut timp să proceseze fără să fim atenți la asta.
Dar fără spațiul gol, procesul nici nu apucă să înceapă.